La Internet café

 

computers_article_full
Sursa: www.keyword-suggestions.com

 

Erau primele lecții de informatică la școală.

Un cabinet enorm și un singur calculator la 20 de elevi care era plasat în celălalt colț al cabinetului, probabil ca să avem cât mai puțin acces la el. Un prof bătrân și înfricoșător avea responsabilitatea de a ne învăța ce înseamnă calculatorul și la ce bun folosește el. Pentru prima parte: “ce înseamnă calculatorul”, domnul profesor, care poate fi numit Hitler, a decis să ne dicteze teorie.  Eram obligați să o notăm în caiețele pentru ca la următoarea lecție să îi spunem pe de rost tot ce ne-a dictat. Din ce învățasem pe de rost atunci, îmi aduc aminte doar de “șoricel”.

La partea cu: “la ce bun folosește calculatorul”, nu cred că s-a descurcat mai bine. De fapt nu s-a descurcat deloc, mai ales că era un singur calculator pentru toată clasa. Însă, noi eram tineri și curioși, auzisem mai multe despre calculatoare, iar în oraș s-au deschis mai multe Internet café-uri.

Împreună cu prietena mea, am convins un coleg de clasă să meargă cu noi la Internet café și să ne arate ce putem face cu calculatorul. Tatăl lui era profesor de informatică și era norocosul care avea calculator acasă.

Dacă nu greșesc, 7 lei moldovenești costa ora. Am împărțit suma în jumătate cu prietena mea și am mers la un Internet café care, din cele auzite, părea să fie OK.

Ce minunății erau calculatoarele. 

Sala era plină cu oameni care se uitau la ecrane. Colegul nostru care era și el în clasa a 7-a, ne-a explicat rapid și pe scurt cum să îl folosim, iar după aceea a plecat.

Țin minte că nu am înțeles nimic, dar mi se părea captivant și interesant să butonezi și să vezi ceva nou pe ecran. Puteai să scrii ceva și un om virtual să-ți răspundă. Cu grijă navigam pe paginile ce ni le-a deschis colegul nostru, pentru că ne era frică să apăsăm pe ceva și să distrugem tot.

O oră a trecut rapid, însă altele au venit după. Cel mai complicat era să convingem părinții să ne dea bani pentru a merge la Internet café.

Printre aplicațiile accesate erau mIRC, ISQ, mai târziu am aflat și de Google (caută pe Gogle mi-a zis o profesoară). Țin minte că altă dată comunicam cu cineva pe mIRC, mă rugase să îi trimit o poză, în momentul ăla îmi era greu să-mi imaginez cum poți trimite o poză de hârtie prin Internet, mai târziu aflasem și de scaner.

Zâmbesc amintindu-mi câte și mai câte s-au întâmplat. Partea bună este că fără profesor învățasem noua tehnologie, iar acum nici nu-mi imaginez cum am putea să muncim fără calculatoare.

Nici măcar acest articol nu ar fi ajuns instant în alt colț al lumii fără tehnologia de care beneficiem în prezent.

20170405_235759

1 thought on “La Internet café”

  1. Foarte captivant ai scris despre lectiile atat de plictisitoare de informatica. Imi amintesc cand proful a intrebat cine are calculator acasa, si din 30 de elevi doar cateva maini ridicate.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *